Timpul trece atât de repede. Nu îmi vine să cred ce repede au trecut cei 2 ani de concediu de creștere copil, copii în cazul meu. S-au împlinit deja 3 luni de când am reînceput activitatea. Sunt iarăși în câmpul muncii.

Să vorbim despre readaptarea mea la job. Este o situație specială. Am început munca lucrând (tot) de acasă. Aspectul acesta a făcut lucrurile să fie mai ușoare atât pentru mine, cât și pentru copii. Și cum ei încă nu au descoperit frumusețea somnului de 8 ore, este mult mai comod și mai ușor și pentru mine să nu fie nevoie să mă trezesc în creierii dimineții și să mă pregătesc pentru plecarea la muncă, cu 2 copii mici plângând după mami. Stresul reîntoarcerii la birou exista în conștientul și subconștientul meu. Simțeam presiunea încă din aprilie cum se apasă pe umerii mei.

Consider că sinceritatea este una din calitățile mele, chiar dacă unii îl consideră defect. Așa că pot spune cu mâna pe inimă că mi-a prins foarte bine acest concediu de 2 ani, am putut să mă bucur de fiecare etapă a copiilor. Și Sashei și lui Patrick le-a prins tare bine să petreacă timp cu mami. Cu siguranță aș face la fel lucrurile și a doua oară. Nu regret deloc timpul acesta în care m-am rupt de carieră și m-am dedicat copiilor. Nu regret faptul că am pus creșterea copiilor și plăcerile maternității, în fața carierei. O pauză de 2 ani nu înseamnă nimic. Vom lucra până la adânci bătrâneți. Copiii vor crește și ar fi plăcut să își aducă aminte de timpul petrecut împreună și nu de lipsa mamei pentru a fugi la job.

2 ani departe de job au însemnat o schimbare a perspectivei mele. Recunosc că acești ani m-au făcut să pierd legătura cu colegii, cu tot ce se întâmplă în echipa mea, cu toate schimbările de personal din echipă, cu programele, procesele, procedurile care mereu se schimbă într-o corporație. Cu alte cuvinte: deși sunt veche, totul mi se pare nou. La 3 luni după reînceperea muncii, mă simt încă neadptată, neintegrată, pierdută în necunoscut.

Să vorbim despre asta, despre acest trend corporatist de a face mămicile reîntoarse la muncă să se simtă pierdute. Ești un angajat vechi, așa că nu vei beneficia de formările unui angajat nou, chiar dacă totul s-a schimbat cât timp tu ai fost plecată. Și e normal să se schimbe. Change is good! Colegii sunt toții obosiți, plictisiți, se poartă cu tine ca și cum deja ar trebui să știi chestiile astea. Așa că: de ce nu le știi?

Răspunsul e simplu și vei fi mereu judecată pentru asta: nu le știu pentru că în acești doi ani am ales să mă ocup de 2 omuleți minunați și nu am ținut pasul cu schimbările din birou. Biroul meu a fost înlocuit de o masă de înfășat, de biberoane, de suzete, jucării și lecturi despre diversificare și psihologie/parenting. Și sunt mândră de asta.

Sunt multe lucruri pe care încă nu le cunosc. Încerc să nu mai țin cont de tot ce știam și să învăț noul mod de lucru, noile programe. Mă consider o fire deschisă la nou, așa că încerc să pășesc optimistă în acest nou trend, încerc să țin pasul cu tehnologizarea, cu noul mod de lucru. Care mi se pare mult mai bun ca vechiul mod de lucru, cel de acum 2 ani. Și totuși, de ce nu mă simt încă funcțională? Pentru că am multe de învățat și pentru că e tare greu să le înveți singură pe toate, pentru că ești un angajat vechi, care trebuie să gândească într-un mod nou. Lucrul acesta aduce un stres destul de mare. Foarte mare. Pe umerii unei mame de gemeni (mai e nevoie să spun că deja sunt stresată de doi mici omuleți?!?), această povară își face loc lângă sutele de întrebări legate de copii.

Înainte de a rămâne gravidă, înainte de a pleca în concediu, multe mămici îmi spuneau că se simt mai productive de când au copil. Sunt mai bune la prioritizarea task-urilor profesionale pentru a le rezolva și pe cele personale. Toate îmi spuneau cât de greu este să te reîntorci la muncă și cât de bine îți face asta. Sunt o fire organizată, iar cu gemeni este nevoie să fi organizată, dacă vrei să mai ai timp și pentru tine. Așa că, organizarea este un punct forte și voi spune și eu același lucru: o mamă este mult mai productivă.

Ce am observat în cele 3 luni:

• sunt la fel de bună, poate chiar mai bună ca înainte, la mutitasking;
• uit foarte ușor, foarte repede – se pare că toată discuția despre mom-brain e reală;
• to do list-ul este încă un punct foarte important al dimineților mele;
• mi-am creat un cod de urmărire al task-urilor profesionale și personale;
• credeam că voi avea mai puțină răbdare cu copiii, însă tot cu ei am răbdare maximă, doar că nu mai am aceeași răbdare cu colegii;
• am toleranță mai mică ca înainte la ”nu pot” – acum sunt ferm convinsă că este ”nu vreau”;
• energia mea se împarte bine între job și copiii;
• îmi ador timpul liber, petrecut cu copiii, și îl valorific la maxim.

Cariera mea se îmbină cu viața personală. Munca de acasă este mai grea, muncesc mai mult ca la birou. Dar am scăpat de timpul pe care îl petreceam pe drum, timpul machiatului, alegerii hainelor. Timpul acesta îl petrec altfel.

Nu știu cum vor fi următoarele luni, următorii ani. În contextul actual, nici unul din noi nu poate spune cum vom fi peste o lună, 3 luni sau 1 an. Poate așa se va schimba întrebarea clasică de la interviuri: ”Și unde te vezi în următorii 5 ani?” Ei bine, răspunsul cel mai potrivit acum e: ”Sper doar să fiu sănătos și cu teste negative.” sau într-o engleză britanică stropită cu umor negru: ”Alive. I see myself live and kicking.”

În concluzie, întoarcerea din concediul de maternitate este o provocare. Maternitatea NU este un regres al femeii de carieră, sau al carierei ei, ci, din contră, este un progres. Work-from-home este doar o parte a timpului meu și a vieții mele, nu reprezintă muncă toată ziua. Nu este singura mea activitate.

Experiențele noastre sigur diferă în funcție de job, în funcție de natura fiecăruia, în funcție de copiii, însă încercați să extrageți doar lucrurile pozitive din reîntoarcerea la muncă. Le puteți spune cu mândrie copiilor: ”Mami merge și la muncă!”

Cu drag,

Lavi – Working Mom

Thanks to Charles Deluvio for sharing their work on Unsplash

Thanks to Wouter Beijert for sharing their work on Unsplash. Thanks to Emma Matthews Digital Content Production for sharing their work on Unsplash.